Reziliere contract internet incheiat prin telefon. Consumator

Hotararile Judecatoresti

Prin actiunea civila inregistrata la data de 25 septembrie 2013 la Judecatoria Medias reclamanta I.A a solicitat in contradictoriu cu parata SC O. R. SA rezilierea contractului nr. 44681464 privind servicii de internet incheiat la data de 27.06.2013 prin intermediul telefonului, obligarea paratei la activarea serviciului de voce ce face obiectul contractului nr. 40526038 incheiat la data de 13.12.2012 suspendat nelegal si obligarea paratei la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de despagubiri pentru suspendarea abuziva si nejustificata de catre parata a abonamentului de voce, desi acesta era achitat la zi, motivat de aceasta ca reclamanta nu si-a achitat noul contract pentru servicii de internet. S-au solicitat si cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca la telefon reprezentantii paratei au prezentat posibilitatea obtinerii de catre ea a unui modem portabil pentru internet in mod gratuit, dar de fapt i s-a incheiat un contract cu titlul oneros pe o perioada de 48 de luni, pe care aceasta nu l-a dorit. De asemenea parata a inceput facturarea catre reclamanta a serviciilor de internet in baza asa zisului nou contract, desi reclamanta a aratat in mod expres, atat verbal, cat si in scris ca nu a dorit incheierea unui astfel de contract si nu ea a semnat forma scrisa a contractului. Mai mult, parata savarsind un abuz de drept a suspendat in mod nelegal abonamentul de voce al reclamantei, achitat la zi, motivand ca aceasta nu-si achita facturile pentru serviciile de internet, incercad astfel sa o determine pe reclamanta sa executate un contract pe care nu l-a incheiat.

Prin sentina civila nr. 665 din data de 21.05.2014 pronuntata de Judecatoria Medias s-a admis actiunea civila asa cum a fost formulata.
Parata a atacat cu apel sentinta Judecatoriei Medias, apel care i-a fost admis in parte de Tribunalul Sibiu prin decizia nr. 720/26.11.2014 in sensul ca s-a inlaturat obligatia paratei de la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de despagubiri pentru suspendarea nelegala si abuziva a abonamentului de voce al reclamantei cu nr.40526038.
Criticam solutia adoptata de Tribunalul Sibiu, dar inainte ne permitem a comenta cateva chestiuni de drept in legatura cu acest litigiu ce credem ca au importanta in cauza:
a) actiunile privind drepturile consumatorilor sunt scutite de plata taxelor de timbru, asa cum prevede art. 29 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013;
b) reclamantul, in astfel de litigii, are dreptul a a-si alege competenta intre instanta in circumscriptia careia domiciliaza sau cea generala, data de sediul paratului (art. 113 alin. 1 pct 8 Cod procedura civila). De asemenea, chiar daca prin contractul incheiat partile si-au ales o anumita instanta competenta sa judece eventualele litigii ce decurg din contract, aceasta prevedere este considerata nescrisa, respectiv nu produce nicio consecinta juridica, afara de cazul in care partile si-au ales competenta dupa nasterea dreptului la despagubire, adica dupa ce s-a intamplat faptul presupus vatamator (art. 126 alin. 2 Cod procedura civila). In speta noastra s-a respins exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Medias invocata de parata, deoarece chiar daca in contractul incheiat intre parti s-a stabilit competenta judecatoriei de la sediul paratei, aceasta prevedere a fost fara eficienta deoarece dreptul la despagubire, la actiune, s-a nascut ulterior incheierii contractului si partile nu au convenit asupra unei alte instante competente dupa aceasta data, astfel ca in cauza a avut deplina aplicabilitate textul art. 126 alin. 2 Cod procedura civila;
c) analizand fondul litigiului, contractul de internet incheiat la distanta, prin intermediul telefonului, atacat prin actiunea reclamantei este nelegal incheiat, in opinia noastra, din trei puncte de vedere: primul punct de vedere raportat la faptul ca astfel de contracte, in lumina dispozitiilor art. 55 din OUG nr. 111/2011, pot fi denuntate unilateral, fara indicarea vreunui motiv, de utilizatorul final in termen de 14 zile lucratoare de la data incheierii lor la distanta, conditie ce a fost indeplinita in cauza de reclamanta printr-o cerere scrisa, astfel ca de drept contractul este desfiintat si nu produce nicio consecinta juridica si nu da nastere niciunei obligatii in sarcina partilor; al doilea motiv este faptul ca potrivit art. 4 din Legea nr. 193 din 2000 prestatorul are obligatia nu doar a negocierii tuturor clauzelor contractuale cu consumatorul, ci si faptul ca sarcina probei negocierii este tot obligatia prestatorului, aspect ce nu a putut fi dovedit in speta de parata, respective ca ar fi negociat vreo clauza contractual cu reclamanta; al treilea motiv de nelegalitate raportat la faptul ca astfel de contracte trebuie incheiate si in scris si astfel semnate si insusite in integralitatea lor de consumator, ori in speta, printr-o expertiza grafologica efectuata la INEC Cluj reclamanta a dovedit ca forma scrisa a contractului de internet nu a fost semnata personal de aceasta, ci de un membru al familiei, fapt ce dovedeste nelegalitatea contractului atacat.
In ce priveste decizia Ttibunalului Sibiu, sub aspectul inlaturarii obligatiei paratei de plata a sumei de 1.000 lei cu titlu de despagubiri, este nelegala si neintemeiata deoarece:
Tribunalul si-a motivat decizia sub acest aspect in sensul ca reclamanta nu si-ar fi intemeiat in drept acest petit si nici nu a indicat modalitatea de calcul a sumei de 1.000 lei, iar in ce priveste instanta de fond aceasta la fel nu a justificat temeiul acordarii acestei sume si nici nu a justificat cuantumul ei, asadar in lipsa dovedirii unui prejudiciu, a intinderii acestuia si a faptei ilicite a paratei, sentina instantei de fond este nelegala si neintemeiata.
In primul rand reclamanta si-a motivat in drept acest petit, respectiv art. 1530 Cod civil, acest aspect fiind menfionat si in practicaua hotararii instantei de fond. Si daca nu ar fi fost indicat de reclamanta acest temei de drept al petitului respectiv, judecatorul, in baza rolului activ pe care-l are in proces, are obligatia incadrarii in drept a petitelor formulate (art. 22 alin. 2 si 4 Cod procedura civila).
In al doilea rand, cata vreme parata SC O.R. SA a procedat la suspendarea abonamentului de voce al reclamantei ce face obiectul altui contract decat cel de internet atacat, abonament de voce achitat la zi fara intarziere, a savarsit un abuz de drept si aceasta este fapta prejudiciabila savarsita de parata. Aceasta avea posibilitatea sa suspende eventual serviciile de internet, pentru ca aceastea nu era achitate si nicidecum sa suspende abonamentul de voce al reclamantei ce facea obiectul unui alt contract legal incheiat si care se derula in mod legal intre parti.
In al treilea arand reclamanta a apreciat ca pentru aceasta conduita abuziva sa solicite suma de 1.000 lei cu titlu de despagubiri pentru faptul ca pentru doua luni de zile i-a fost suspendat abonamentul sau de voce achitat la zi. Prejudiciul este evident deoarece, pe langa faptul ca reclamanta nu beneficia de niste servicii din partea paratei pe care le platise, telefonul in prezent, respectiv dreptul la comunicare la distanta, a devenit o necesitate.
Daca instanta de apel considera ca suma de 1.000 lei este prea mare cu titlu despagubiri, avea posibilitatea eventual sa o reduca, dar nicidecum, cata vreme s-a dovedit ca in mod nelegal parata a suspendat abonamentul de voce al reclamantei achitat la zi, sa respinga in totalitate acest petit, practic incurajand operatorul de telefonie la astfel de practici abuzive in relatiile cu clientii sai.
Asadar, concluzionand, instanta de fond este cea care a solutionat corect speta de fata si asfel decizia Tribunalului Sibiu sub aspectul criticat este nelegala si neintemeiata.

avocat Suciu Ioan Cristian avocat Suciu Cosmin Ovidiu
Baroul Sibiu Baroul Sibiu

Proces-verbal de contraventie. Data eronata. Nulitate absoluta

Hotararile Judecatoresti Hotararile Judecatoresti

Prin plangerea contraventionala inregistrata la data de 9 mai 2014 petentul O.M.V a solicitat in contradictoriu cu intimata IPJ V. anularea procesului-verbal de sanctionare a contraventiilor seria CP nr. 6267338 incheiat de intimata la data de 20 aprilie 2014 si restituirea sumei de 382,50 lei achitata cu titlu de 1/2 din amenda stabilita. S-au solicitat si cheltuieli de judecata.

Prin procesul-verbal petentul fost sanctionat contraventional cu amenda pentru depasirea vitezei legale in localitate, acesta fiind depistat de aparatul radar circuland cu o viteza de 97 km/h.

In motivarea plangerii s-a aratat ca procesul-verbal atacat este lovit de nulitate absoluta raportat la faptul ca desi petentul a fost depistat si inregistrat circuland cu viteza peste limita legala la data de 22 aprilie 2014, respectiv la aceasta data a fost constatata fapta contraventionala, in procesul-verbal intimata, prin organele constatatoare, a mentionat ca petentul a savarsit fapta la data de 20 aprilie 2014, aceasta fiind singura data ce aparea in tot cuprinsul procesului-verbal. Asadar in cauza sunt incidente dispozitiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care prevad faptul ca procesul-verbal trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu, printre alte mentiuni, data si ora comiterii contraventiei. Art. 17 din acelasi act normativ statueaza ca lipsa datei comiterii faptei contraventionale atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal.

Intimata a depus intampinare la dosar prin care a solicitat respingerea plangerii petentului, dar nu a raspuns nulitatiii absolute invocate si a atasat inregistrarea aparatului radar, proba solicitata si de petent. Din inregistrare se poate observa ca intr-adevar petentul a circulat pe acel sector de drum, cu viteza de 97 km/h, dar a circulat la data de 22 aprilie 2014 si nu la data de 20 aprilie 2014 cum gresit a retinut intimata in procesul- verbal atacat.

Prin sentinta civila nr. 2128 din data de 30 septembrie 2014 Judecatoria Vaslui a respins plangerea petentului, motivat de faptul ca desi agentul constatator a mentionat gresit data incheierii procesului-verbal si data savarsirii contraventiei de 20 aprilie 2014, in loc de 22 aprilie 2014, nu este vorba decat de o eroare materiala, argumentand ca doar lipsa datei duce la nulitatea absoluta a procesului-verbal si nu mentionarea gresita a acesteia si motivat de faptul ca petentul nu a suferit nicio vatamare putand achita jumatate din minimul amenzii in 48h asa cum rezulta din chitanta depusa la dosar.

Petentul in termenul legal a formulat apel prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea in totalitate a sentintei instantei de fond in sensul admiterii plangerii formulate. S-a motivat ca nu poate fi vorba de o eroare materiala cu privire la indicarea gresita a datei, deoarece la toate rubricile din procesul-verbal este mentionata doar data de 20 aprilie 2014, s-a motivat ca indicarea gresita a datei trebuie asimilata nulitatii absolute relativ la lipsa acesteia si s-a motivat faptul ca in cazul nulitatii absolute nu trebuie dovedita vreo vatamare, aceasta prezumandu-se si doar in cazul nulitatii relative trebuie dovedita vreo vatamare.

Prin decizia civila nr. 147/A din data de 10 februarie 2015 Tribunalul Vaslui a admis in totalitate apelul, a schimbat sentinta instantei de fond , a admis plangerea petentului astfel cum a fost formulata.

Consideram corecta decizia pronuntata in cauza si ne permitem a comenta sentintei instantei de fond deoarece:

– cata vreme este indicata gresit data savarsirii contraventiei in procesul-verbal instanta, verificand legalitatea acestuia, nu poate stabili daca este legal incheiat prin simpla lui verificare, ci are nevoie de probe suplimentare, ceea ce contravine legii si astfel actul atacat este lovit de nulitate absoluta;

– indicarea gresita a datei, inclusiv a oricaror alte mentiuni obligatorii stabilite de art. 17 din OG nr. 2/2001, trebuie asimilata lipsei acesteia si astfel procesul-verbal este nul, deoarece rationand in alt mod, respectiv ca doar lipsa totala a datei duce la nulitatea absoluta si nu si indicarea ei gresita, ar insemna ca nu are importanta cum este completat procesul-verbal, ar insemna ca agentul constatator poate indica alte persoane, alte fapte savarsite, alte date, deoarece cata vreme este mentionat ceva in procesul- verbal acesta este legal incheiat. Evident ca nu aceasta este interpretarea corecta a legii si este evident ca nu aceasta a fost intentia legiuitorului. Din moment ce este gresit indicata data, procesul-verbal este lovit de nulitate absoluta;

– in cazul nulitatatii absolute nu trebuie dovedita o vatamare, ci aceasta se prezuma a exista raportat la caracterul obligatoriu al normelor incalcate si la faptul ca aceasta nu poate fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului ce o contine. Doar cand suntem in prezenta unei nulitati relative trebuie dovedita o vatamare pentru ca actul sa poata fi anulat.

avocat Suciu Ioan Cristian avocat Suciu Cosmin Ovidiu

Baroul Sibiu Baroul Sibiu

Executare silita. Intabulare imobil fara plata impozitului

Hotararile Judecatoresti

Prin plangerea de Carte Funciara inregistrata la Judecatoria Medias la data de 27 mai 2014 petenta C.I.R a solicitat in contradictoriu cu intimata M.C. anularea incheierii de CF nr. 8365 din data de 9 aprilie 2014 si anularea incheierii de CF nr. 4325 din data de 21 februarie 2014, ambele emise de OCPI-BCPI Medias si pe cale de consecinta admiterea cererii de intabulare formulata.

In motivarea plangerii petenta a aratat ca in urma unui proces avand ca obiect prestatie tabulara purtat in contradictoriu cu intimata aceasta din urma a fost obligata sa perfecteze antecontractul autentic de vanzare-cumparare incheiat intre parti in sensul sa-si intabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului ce a facut obiectul promisiunii pe numele ei corelativ cu plata diferentei de pret in suma de 17.000 euro catre petenta.

Intimata nu si-a indeplinit benevol aceaste obligatii, ramanand in pasivitate, astfel ca petenta a fost nevoita sa se adreseze unui executor judecatoresc pentru recuperarea diferentei de pret de 17.000 euro si a cheltuielilor de judecata.

Dupa organizarea mai multor licitatii publice, intrucat nu s-a gasit niciun cumparator interesat, petenta a hotarat sa adjudece imobilul in contul creantei sale, astfel ca executorul judecatoresc a intocmit formalitatile necesare si a emis actul de adjudecare pe numele petentei atestandu-i dreptul de proprietate astfel dobandit.

Petenta, asa cum prevede art 77 indice 1 din Codul de procedura fiscala, intrucat intimata a ramas in continuare in pasivitate, a remis actele intocmite de executorul judecatoresc si certificatul de atestare fiscala al imobilului Serviciului Fiscal Municipal Medias in vederea calcularii impozitului pe transferul de proprietate datorat de intimata M.C. Sectia financiara a emis decizia de impunere din data de 06.02.2014 pe numele intimatei pentru suma de 1.747 lei.

Intimata nu a achitat aceasta suma cu titlu de impozit privind transferul dreptului de proprietate.

Petenta s-a adresat cu cerere de intabulare a actului de adjudecare la BCPI Medias, iar in sprijinul cererii sale a anexat si decizia de impunere privind stabilirea impozitului pe transfer de proprietate pe numele intimatei, dovedind astfel ca si-a indeplinit obligatiile stabilite de art. 77 indice 1 Cod procedura fiscala.

Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Medias a respins cererea de intabulare a petentei cu singura motivare ca nu a fost achitat impozitul pe transfer de proprietate asa cum prevad normele fiscale.

Petenta in termenul legal a atacat cu cerere de reexaminare incheierea de respingere la institutia emitenta, dar evident cererea a fost respinsa.

Petenta a formulat plangerea de Carte Funciara ce a format obiectul dosarului sus-indicat, plangere ce a fost admisa de instanta de judecata cu consecinta anularii celor doua incheieri de CF si admiterea cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele ei fara plata impozitului pe transfer de proprietate.

Solutia instantei este intemeiata si legala raportat la urmatoarele aspecte: nu petenta datoreaza acest impozit, ci intimata M.C., decizia fiind emisă pe numele acesteia şi ca atare nu există niciun raport juridic obligational intre ANAF si petenta si nu exista niciun motiv pentru care petenta să nu-si poata exercita dreptul de proprietate asupra imobilului legal adjudecat şi dobandit. Cât timp s-a facut dovada că nu petenta datoreaza vreo suma de bani organelor fiscale ale statului roman, nu-i poate fi îngrădit legal dreptul de proprietate. Organele fiscale romane care au emis decizia de impunere în sumă de 1747 lei şi care constituie titlu de creanţă au obligaţia să procedeze, în măsura în care doresc, la recuperarea pe cale silită a acestei sume de la persoana care o datoreaza. Petenta si-a achitat toate impozitele şi toate taxele aferente procedurii de executare silită şi ca atare este nelegal a i se respinge cererea de întabulare pe motiv că intimata M.C. nu-şi achită propriile obligaţii fiscale. Normele metodologice la art. 77 indice 1 din Codul fiscal arată clar că dacă contribuabilul, în speţă intimata M.C., nu-şi îndeplineşte obligaţiile de declarare a veniturilor, executorul judecătoresc sau dobânditorul au obligaţia de a depune documentaţia pentru ca organul fiscal să emită decizia de impunere. Petenta si-a îndeplinit obligaţia stabilită. Intrucât petenta C.I.R. este titulara dreptului de proprietate, indiferent dacă impozitul privind transferul de proprietate este achitat sau nu, organele fiscale având obligaţia recuperării impozitului cuvenit de la cel care-l datorează, iar în speţă nu de la petenta, cererea de întabulare trebuia admisă şi nu respinsă. Procedura vanzarii bunurilor prin executare silita este o procedura speciala in raport cu celelalte acte de instrinare a bunurilor imobile si potrivit art. 856 Cod procedura civila privind procedura adjudecarii, adjudecatarul devine proprietar si de la aceasta data are dreptul de a dispune de bunul cumparat potrivit regulilor de carte funciara. De la data intabularii imobilul ramane liber de orice sarcini, eventualii creditori putandu-si realiza creantele numai din pretul obtinut.

In considerarea celor de mai sus, Judecatoria Medias a pronuntat o sentinta legala si intemeiata.

avocat Suciu Ioan Cristian avocat Suciu Cosmin Ovidiu

Baroul Sibiu

Evaziune fiscala. La stabilirea incadrarii juridice nu se includ si creantele accesorii.

Hotararile Judecatoresti

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu inculpatul G.G.H. a fost trimis in stare de libertate in judecata pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala in forma continuata, constand in aceea ca in perioada anilor 2007-2009 in calitate de administrator la SC C.V SRL nu ar fi declarat si inregistrat veniturile realizate din activitatile comerciale desfasurate cauzand un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 670.196 lei.

Prejudiciul a fost stabilit in cursul urmaririi penale printr-o expertiza contabila si include sumele datorate cu titlu de impozit, taxa pe valoare adaugata si accesorii calculate pana la data de 9 februarie 2010, data la care societatea inculpatului a intrat in procedura insolventei.

Incadrarea juridica a faptei prin rechizitoriu s-a facut in functie de cuantumul acestei sume de 670.196 lei, considerandu-se ca inculpatul a savarsit forma agravanta a infractiunii de evaziune fiscala.

Debitul principal era in suma de 444.590 lei (impozit pe profit si TVA neachitate).

Accesoriile erau in cuantum de 251.807 lei.

Prin sentinta penala nr. 13/2016 a Tribunalului Sibiu inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Legea mai favorabila s-a stabilit a fi vechiul Cod penal.

Pentru a pronunta o asemenea sentinta Tribunalul a retinut corecta incadrarea juridica a faptei data prin rechizitoriu in sensul ca suma in functie de care s-a stabilit incadrarea faptei a fost intreaga suma de 670.196 lei (debit principal si accesorii).

Inculpatul a atacat cu apel sentinta instantei de fond si a criticat-o printre altele tocmai sub acest aspect, respectiv ca la stabilirea incadrarii juridice a faptei trebuie sa se tina seama doar de debitul principal, nu si de accesorii. Daca s-ar tine seama si de accesorii incadrarea juridica ar depinde de trecerea timpului si implicit de durata procesului penal si am putea ajunge la situatia absurda si evident nelegala ca inculpatul trimis in judecata pentru un prejudiciu sa ajunga prin trecerea timpului ca prejudiciul sau sa depaseasca pragurile stabilite in art. 9 alin. 2 si 3 din Legea nr. 241/2005 si astfel sa fie condamnat pentru o fapta mai grava.

Activitatea infractionala este limitata in timp si evident incadrarea juridica a faptei trebuie sa aiba in vedere prejudiciul cauzat in aceasta perioada, chiar daca in cazul acestui gen de infractiune prejudiciul la care va fi efectiv obligat inculpatul include si creantele fiscale accessorii.

Ca inculpatul va fi obligat si la plata accesoriilor este o cu totul o alta problema, care de curand a si fost transata de instanta noastra suprema prin decizia 17/2015.

Instanta de apel prin decizia penala nr. 274/A/2016 a Curtii de Apel Alba Iulia a admis apelul inculpatului si in mod corect a retinut in motivare faptul ca incadrarea juridica a faptei depinde doar de debitul principal si nu si de cuantumul accesoriilor.

avocat Suciu Ioan Cristian avocat Suciu Cosmin Ovidiu

Baroul Sibiu

 

 

Drept la viata privata, la imagine. Violare. Daune morale.

Hotararile Judecatoresti

Prin actiunea civila inregistrata la data de 30 mai 2013 reclamanta M.A. a chemat in judecata pe paratul G.I. solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 25.000 lei reprezentand daune morale pentru incalcarea dreptului la viata privata si pentru prejudiciul de imagine suferit. S-au solicitat si cheltuieli de judecata.

Potrivit OUG nr. 80 din data de 26 iunie 2013, art. 29 alin. 1 lit. j) actiunea este scutita de plata taxei de timbru.

In motivare s-a aratat ca paratul in mod intentionat a creat un blog in unicul scop de denigrare a imaginii reclamantei in care nu a postat nimic altceva decat comentarii si materiale jignitoare la adresa reclamantei, mesaje si poze intime ale reclamantei dobandite prin violarea secretului corespondentei. De asemenea paratul a creat o pagina pe reteaua de socializare Facebook in acelasi scop.

In urma plangerilor reclamantei administratorii modului de cautare Google au eliminat blogul personal al paratului din cauza materialelor defaimatoare postate, iar administratorii retelei de socializare Facebook au eliminat pagina creata din acelasi motiv.

Paratul a fost notificat cu privire la faptele sale, la plata daunelor morale, incercandu-se evitarea unui litigiu care evident genera si cheltuieli de judecata. Acesta nu s-a conformat si s-a introdus actiunea civila.

Prin sentinta civila nr. 1916 din data de 12 noiembrie 2013 a Judecatoriei Medias pronuntata in dosar civil nr. 2130/257/2013 s-a admis in parte actiunea reclamantei si s-a constatat ca a fost incalcat dreptul reclamantei la viata privata si paratul a fost obligat la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de daune morale si la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecata partiale.

Reclamanta a formulat apel solicitand majorarea daunelor morale si acordarea in totalitate a cheltuielilor de judecata. Paratul a formulat apel solicitand respingerea actiunii.

Prin decizia civila nr. 162 din data de 25 aprilie 2014 Tribunalul Sibiu a respins ambele cai de atac si a mentinut sentinta Judecatoriei Medias.

Criticam atat sentinta Judecatoriei Medias, cat si decizia Tribunalului Sibiu.

In primul rand, sub aspectul fondului litigiului, consideram ca vis-a-vis de atitudinea vadit rau-intentionata a paratului, de gravitatea incalcarii drepturilor constitutionale ale reclamantei, drepturi ocrotite si de Conventia europeana a drepturilor omului si de modul cum s-a produs aceasta violare suma de 4.000 lei cu titlu de daune morale este foarte mica. Nu trebuie sa uitam ca nu doar suferintele fizice pot fi puternice, ci si cele emotionale si ca atare acordarea de instantele de judecata de sume mici cu titlu de daune ori de cate ori constata violari ale drepturilor constitutionale ar putea incuraja un astfel de comportament si nu prevenirea lui.

In al doilea rand, in opinia autorilor, in mod gresit instanta de fond a admis in parte actiunea reclamantei si a acordat cheltuieli de judecata partiale, deoarece cata vreme numai instanta de judecata stabileste si cuantifica daunele morale, fiind foarte putin probabil ca suma ceruta de reclamant sa coincida cu suma la care se opreste si instanta de judecata in cazul in care s-a constatat o violare a dreptului la viata privata, solutia corecta era de admitere a actiunii civile si nu de admitere in parte si de obligare a paratului la daune morale pe care instanta le considera indestulatoare chiar daca erau intr-un cuantum mai mic decat cel solicitat. Daca ar fi fost vorba de o suma ceruta cu titlu de pretentii materiale care nu pot fi dovedite decat cu inscrisuri, expertiza tehnica si in mod exceptional cu martori si reclamanta nu ar fi dovedit cuantumul solicitat, atunci da era corecta o solutie de admitere in parte a actiunii introductive. Dar cata vreme instanta este singura care poate stabili cuantumul daunelor morale in functie de anumite criterii si in functie de propriile conceptii despre viata si despre valorile sociale actiunea nu trebuia admisa in parte, deoarece reclamanta sau orice alta persoana nu are posibilitatea de a cunoaste ideile instantei pentru a solicita exact suma pe care instanta de judecata o considera indestulatoare.

In al treilea rand, plecand de la acest argument cu privire la subiectivismul magistratului in stabilire daunelor morale, in mod gresit s-au acordat cheltuieli de judecata partiale. Acestea trebuia sa fie acordate in totalitate, chiar daca actiunea a fost admisa doar in parte, deoarece paratul a cazut total in pretentii, fiind in culpa procesuala indiferent de cuantumul daunelor la care s-a oprit instanta. Suma de 400 lei acordata cu titlu de cheltuieli de judecata partiale raportat la cuantumul daunelor morale acordat reprezentand onorariu avocatial apare ca derizorie, aceasta suma fiind mai mica decat un onorariu avocatial din oficiu. Paratul a fost si notificat pentru evitarea litigiului chiar daca este vorba de un delict civil si nu este necesara punerea in intarziere.

In al patrulea rand, daca reclamanta ar fi pierdut procesul instanta ar fi obligat-o la plata cheltuielilor de judecata dovedite de parat fara sa existe vreo discutie. Ori, desi reclamanta castiga procesul, cheltuielile de judecata ii sunt acordate partial, situatie care in mod clar avantajeaza paratul, ceea ce evident nu este permis, partile fiind egale in fata legii si beneficiaza de egalitate de tratament.

In lumina celor expuse apreciem nedrepte hotararile comentate si se impune o mai buna protectie a drepturilor constitutionale ale cetatenilor din partea instantelor judecatoresti.

avocat Suciu Ioan Cristian avocat Suciu Cosmin Ovidiu

Baroul Sibiu &nbps;&nbps;&nbps;&nbps; Baroul Sibiu

Cerere de intrerupere a executarii pedepsei. Calea de atac exercitata de procuror.

Hotararile Judecatoresti

Prin cererea inregistrata la data de 12.06.2015 la Judecatoria Aiud petentul-condamnat C.A.G a solicitat instantei de judecata intreruperea executarii pedepsei de 7 ani inchisoare pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti prin decizia penala nr. 825 din data de 10.06.2015.

Cererea a facut obiectul dosarului penal nr. 1850/175/2015 al Judecatoriei Aiud.

In motivarea cererii de intrerupere s-a aratat ca petentul sufera atat de leucemie cronica, cat si de cancer pulmonar, afectiuni foarte grave ce ii pun viata in pericol si care afectiuni nu pot fi tratate in reteaua sanitara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

In probatiune petentul C.A.G. a depus mai multe acte medicale cu cele doua diagnostice si a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale cu urmatoarele obiective: afectiunile de care petentul-condamnat sufera, stadiul acestora si dacă aceste afectiuni pot fi tratate sau nu in reteaua sanitara a penitenciarelor din Romania, daca aceste afectiuni fac imposibila executarea pedepsei si în ce unitati sanitare, din tara sau strainatate, pot fi tratate aceste afectiuni si pe ce durata si daca pot fi tratate sub paza permanenta.

In ce priveste competenta de solutionare a cererii de intrerupere, cata vreme petentul a fost incarcerat la Penitenciarul Aiud, aceasta apartine, in baza art. 593 alin. 1 Cod procedura penala, judecatoriei in circumscriptia careia se afla locul de detinere corespunzatoare in grad instantei de executare. Instanta de executare a fost Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, astfel ca Judecatoria Aiud era competenta pentru a pronunta sau nu intreruperea.

Judecatoria Aiud a dispus efectuarea de catre Institutul de Medicina Legala Cluj Napoca a unei expertize-medico legale cu obiectivele solicitate de petent, iar prin sentinta penala nr. 1148 din data de 15 septembrie 2015 a admis cererea de intrerupere si a hotarat intreruperea pedepsei de 7 ani inchisoare pe o perioada de 90 de zile incepand cu data ramanerii definitive a sentintei.

In opinia autorilor, din economia art. 592 cod procedura penala coroborat cu art. 591 alin. 2 Cod procedura penala ce are aplicatiune si in ce priveste intreruperea executarii unei pedepse, rezulta ca efectuarea unei expertize medico-legale ar fi obligatorie pentru instanta de judecata si nu facultativa, astfel ca ori de cate ori se solicita amanarea sau intreruperea executarii unei pedepse instanta are obligatia de a dispune efectuarea expertizei.

In speta de fata concluziile raportului de expertiza au fost in sensul ca se impune intreruperea executarii pedepsei, intrucat afectiunile de care sufera petentul nu sunt tratabile in reteaua sanitara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

Instanta de fond a facut aplicatiunea dispozitiilor art. 592 alin. 3 Cod procedura penala si a dispus ca hotarea sa-si produca efectele de la data ramanerii definitive, respectiv dupa trecerea termenului de contestatie de 3 zile (in cazul in care nu ar fi fost contestata de Parchet) sau dupa judecarea contestatiei (in cazul in care s-ar fi facut contestatie de catre Parchet). Consecinta aplicarii acestui text era si faptul ca petentul era pus in libertate doar la data ramanerii definitive a hotararii (aceasta evident doar in cazul in care hotarea nu ar fi fost modificata de instanta superioara in conditiile contestarii acesteia).

Subsemnatii autori criticam existenta acestui text care prevede ca contestatia exercitata de Parchet este suspensiva de executare si consideram, de lege ferenda, ca acest text ar trebui modificat in sensul ca inceperea tratamentului medical si eliberarea petentului sa se faca de indata, in cazul admiterii unei astfel de cereri de intrerupere, raportat la urmatoarele argumente:

– in cazul unei cereri de amanare a executarii pedepsei hotarea instantei este executorie si contestatia exercitata de procuror nu este suspensiva de executare, astfel ca ni se pare firesc ca si in cazul cererii de intrerupere hotararea sa fie executorie;

– atat cererea de amanare, cat si cererea de intrerupere a executarii pedepsei se pot face doar pe aceleasi considerente, respectiv in cazul unor boli foarte grave ce nu pot fi tratate in reteaua sanitara a penitenciarelor sau in cazul starii de graviditate si astfel inceperea sau continuarea tratamentelor medicale trebuind sa se faca de urgenta;

– in cazul cererii de intrerupere ingradirea dreptului condamnatului la tratament medical si implicit la viata pe durata termenului de contestatie sau pe durata judecarii acesteia este in contra drepturilor omului, neputand sa-si gaseasca justificare doar in faptul ca petentul-condamnat a inceput executarea pedepsei spre diferenta de cererea de amanare, unde condamnatul nu a inceput executarea acesteia;

– dreptul la tratament medical si implicit la integritatea sanatatii si a vietii, trebuie sa fie respectat de indata in cazul ambelor cereri, deoarece prin executarea in regim de penitenciar a unei pedepse se urmareste ingradirea unor alte drepturi ale condamnatului si nu cele mentionate care nu trebuie sa aiba de suferit din cauza existentei sau nu a unui mandat de executare; mai mult decat atat textul art. 592 alin.3 Cod procedura penala , in modalitatea actuala, aduce atingere chiar drepturilor fundamenatale ale omului garantate prin Constitutia Romaniei, respectiv dreptul la viata si la integritate fizica si psihica ( art. 22 ) precum si dreptul la ocrotirea sanatatii ( art.34), cata vreme, desi instanta se pronunta in sensul admiterii unei astfel de cereri pe motiv ca persoana respectiva nu poate fi tratata in reteaua sanitara a penitenciarelor si trebuie sa urmeze tratamentul intr-o alta institutie medicala – evident , tratamentul trebuind sa inceapa de urgenta – totusi persoana respectiva este privata de tratamentul necesar pana expira termenul de contestatie pentru procuror, sau, chiar mai mult decat atat, pana se judeca o astfel de contestatie, daca ea este formulata.

Concluzionand consideram ca se impune ca legiuitorul sa intervina in modificarea textului art. 592 alin. 3 Cod procedura penala in sensul aratat de noi sau chiar eliminarea lui, deoarece ingradeste sau pune in pericol drepturi fundamentale ale omului care nu trebuie sa aiba de suferit din cauza existentei unei pedepse privative de libertate.

avocat Suciu Ioan Cristian avocat Suciu Cosmin Ovidiu

Baroul Sibiu Baroul Sibiu

Accident de circulatie. Vatamare corporala din culpa. Despagubiri civile.

Hotararile Judecatoresti

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Medias din data de 18.02.2015 numita C.M. a fost trimisa in judecata sub aspectul savarsirii infractiunilor de vatamare corporala din culpa si parasirea locului accidentului.

Partea vatamata C.L. a avut nevoie de 100-110 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare si a fost supusa mai multor interventii chirurgicale la piciorul stang.

Partea vatamata C.L. s-a constituit parte civila in procesul penal cu sume reprezentand daune materiale si daune morale pentru acoperirea prejudiciului suferit.

In cursul urmaririi penale s-a efectuat si o expertiza criminalistica ale carei concluzii au fost in sensul ca persoana vinovata de producerea accidentului era inculpata C.M..

Prin sentinta penala nr. 48 din data de 2.03.2016 pronuntata de Judecatoria Medias a fost condamnata inculpata pentru savarsirea celor doua infractiuni si a fost obligata la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale fata de partea civila C.L.

Partea civila a atacat hotararea Judecatoriei Medias sub aspectul daunelor morale, considerandu-le insuficiente fata de prejudiciul suferit, iar inculpata a atacat hotararea atat cu privire la latura penala a cauzei, cat si cu privire la cea civila.

Curtea de apel Alba Iulia, prin decizia penala nr 576/A din data de 10.06.2016 a admis apelul partii civile si al inculpatei. Apelul inculpatei a fost admis in sensul achitarii acesteia in ce priveste infractiunea de parasire a locului accidentului.

Ce intereseaza in schimb este faptul ca instanta de apel a admis apelul partii civile in sensul ca a majorat cuantumul daunelor morale de la suma de 35.000 lei la suma de 135.000 lei.

Consideram corecta si justa decizia Curtii care a apreciat pe buna dreptate ca suma acordata de instanta de fond cu titlu de daune moraale este disproportionat de mica fata de prejudiciul suferit de partea civila.

Curtea a pronuntat o decizie care se aliniaza dreptului european si international in aceasta materie, o decizie care da satisfactie persoanei care a suferit un accident de circulatie si al carei prejudiciu material si moral trebuie acoperit in totalitate.

Din punctul de vedere al autorilor prea multa vreme si prea multe instante din Romania au acordat sume nejustificat de mici si disproportionate fata de prejudiciile suferite.

Integritatea fizica si viata unei persoane sunt drepturi inviolabile, iar daca totusi se aduce o atingere acestor drepturi, la solutionarea actiunii civile de despagubire instantele romane nu trebuie sa se raporteze doar la situatia economica nationala care este una evident inferioara majoritatii statelor europene, ci trebuie sa se raporteze la suferintele incercate de persoana vatamata. Un cetatean roman nu sufera mai putin decat un cetatean dintr-un alt stat membru care se bucura de o situatie economica nationala superioara celei romanesti.

Decizia Curtii de Apel Alba Iulia constituie o schimbare in bine in acest domeniu si speram sa fie imbratisata de cat mai multe instante din Romania.

Avocat Suciu Ioan Cristian Avocat Suciu Cosmin Ovidiu

Baroul Sibiu Baroul Sibiu