Drept la viata privata, la imagine. Violare. Daune morale.

Hotararile Judecatoresti

Prin actiunea civila inregistrata la data de 30 mai 2013 reclamanta M.A. a chemat in judecata pe paratul G.I. solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 25.000 lei reprezentand daune morale pentru incalcarea dreptului la viata privata si pentru prejudiciul de imagine suferit. S-au solicitat si cheltuieli de judecata.

Potrivit OUG nr. 80 din data de 26 iunie 2013, art. 29 alin. 1 lit. j) actiunea este scutita de plata taxei de timbru.

In motivare s-a aratat ca paratul in mod intentionat a creat un blog in unicul scop de denigrare a imaginii reclamantei in care nu a postat nimic altceva decat comentarii si materiale jignitoare la adresa reclamantei, mesaje si poze intime ale reclamantei dobandite prin violarea secretului corespondentei. De asemenea paratul a creat o pagina pe reteaua de socializare Facebook in acelasi scop.

In urma plangerilor reclamantei administratorii modului de cautare Google au eliminat blogul personal al paratului din cauza materialelor defaimatoare postate, iar administratorii retelei de socializare Facebook au eliminat pagina creata din acelasi motiv.

Paratul a fost notificat cu privire la faptele sale, la plata daunelor morale, incercandu-se evitarea unui litigiu care evident genera si cheltuieli de judecata. Acesta nu s-a conformat si s-a introdus actiunea civila.

Prin sentinta civila nr. 1916 din data de 12 noiembrie 2013 a Judecatoriei Medias pronuntata in dosar civil nr. 2130/257/2013 s-a admis in parte actiunea reclamantei si s-a constatat ca a fost incalcat dreptul reclamantei la viata privata si paratul a fost obligat la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de daune morale si la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecata partiale.

Reclamanta a formulat apel solicitand majorarea daunelor morale si acordarea in totalitate a cheltuielilor de judecata. Paratul a formulat apel solicitand respingerea actiunii.

Prin decizia civila nr. 162 din data de 25 aprilie 2014 Tribunalul Sibiu a respins ambele cai de atac si a mentinut sentinta Judecatoriei Medias.

Criticam atat sentinta Judecatoriei Medias, cat si decizia Tribunalului Sibiu.

In primul rand, sub aspectul fondului litigiului, consideram ca vis-a-vis de atitudinea vadit rau-intentionata a paratului, de gravitatea incalcarii drepturilor constitutionale ale reclamantei, drepturi ocrotite si de Conventia europeana a drepturilor omului si de modul cum s-a produs aceasta violare suma de 4.000 lei cu titlu de daune morale este foarte mica. Nu trebuie sa uitam ca nu doar suferintele fizice pot fi puternice, ci si cele emotionale si ca atare acordarea de instantele de judecata de sume mici cu titlu de daune ori de cate ori constata violari ale drepturilor constitutionale ar putea incuraja un astfel de comportament si nu prevenirea lui.

In al doilea rand, in opinia autorilor, in mod gresit instanta de fond a admis in parte actiunea reclamantei si a acordat cheltuieli de judecata partiale, deoarece cata vreme numai instanta de judecata stabileste si cuantifica daunele morale, fiind foarte putin probabil ca suma ceruta de reclamant sa coincida cu suma la care se opreste si instanta de judecata in cazul in care s-a constatat o violare a dreptului la viata privata, solutia corecta era de admitere a actiunii civile si nu de admitere in parte si de obligare a paratului la daune morale pe care instanta le considera indestulatoare chiar daca erau intr-un cuantum mai mic decat cel solicitat. Daca ar fi fost vorba de o suma ceruta cu titlu de pretentii materiale care nu pot fi dovedite decat cu inscrisuri, expertiza tehnica si in mod exceptional cu martori si reclamanta nu ar fi dovedit cuantumul solicitat, atunci da era corecta o solutie de admitere in parte a actiunii introductive. Dar cata vreme instanta este singura care poate stabili cuantumul daunelor morale in functie de anumite criterii si in functie de propriile conceptii despre viata si despre valorile sociale actiunea nu trebuia admisa in parte, deoarece reclamanta sau orice alta persoana nu are posibilitatea de a cunoaste ideile instantei pentru a solicita exact suma pe care instanta de judecata o considera indestulatoare.

In al treilea rand, plecand de la acest argument cu privire la subiectivismul magistratului in stabilire daunelor morale, in mod gresit s-au acordat cheltuieli de judecata partiale. Acestea trebuia sa fie acordate in totalitate, chiar daca actiunea a fost admisa doar in parte, deoarece paratul a cazut total in pretentii, fiind in culpa procesuala indiferent de cuantumul daunelor la care s-a oprit instanta. Suma de 400 lei acordata cu titlu de cheltuieli de judecata partiale raportat la cuantumul daunelor morale acordat reprezentand onorariu avocatial apare ca derizorie, aceasta suma fiind mai mica decat un onorariu avocatial din oficiu. Paratul a fost si notificat pentru evitarea litigiului chiar daca este vorba de un delict civil si nu este necesara punerea in intarziere.

In al patrulea rand, daca reclamanta ar fi pierdut procesul instanta ar fi obligat-o la plata cheltuielilor de judecata dovedite de parat fara sa existe vreo discutie. Ori, desi reclamanta castiga procesul, cheltuielile de judecata ii sunt acordate partial, situatie care in mod clar avantajeaza paratul, ceea ce evident nu este permis, partile fiind egale in fata legii si beneficiaza de egalitate de tratament.

In lumina celor expuse apreciem nedrepte hotararile comentate si se impune o mai buna protectie a drepturilor constitutionale ale cetatenilor din partea instantelor judecatoresti.

avocat Suciu Ioan Cristian avocat Suciu Cosmin Ovidiu

Baroul Sibiu &nbps;&nbps;&nbps;&nbps; Baroul Sibiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *